insomnii

– Ce faci, Piciule, iar nu dormi?
– Nu-mi iese.– De ce? La ce-ți umblă mintea?
– Ghici!
– Nu plagia! Tu nu ai dreptul să-mi spui „ghici”! De fapt știu. Nu poți să te gîndești la asta ziua?
– Nu pot să pun pauze. Mă gîndesc și gata.
– Dacă o să faci pauză la subiect și ai să dormi poate îți va fi…
– Știu rețetele. Nu pot să le aplic. Nici oile nu merg, nici altele.
– Păcat. Mîine vei fi…
– Azi.
– Ok, azi vei fi foarte obosit.
– N-ar fi prima oară.
– Și tu ce vrei acum? Experiența ta e zero barat, zero cu cai, zero cu spumele mării. Habar n-ai de unde să mă iei și cum să te porți cu mine, deși dacă te-aș bănui de manipulare te-aș da dracului instant, pricepi?
– Da.
– Și atunci?
– Și atunci eu stau să mă gîndesc la ce mi-ai spus, pentru că nu e normal să nu te știu de loc sau aproape de loc.
– Asta cam așa e, dar nu crezi că ghicitoarea e cam grea pentru tine acum? 
– E, dar n-am ce face. 
– Să-ți dau un capăt de ață atunci. te-ai gîndit că ieșirile mele sunt ascunzișul cel mai bun pentru un om care nu vrea să recunoască ceva?
– Ai furat?
– Piciule, mă iei la mișto?
– Eu? Nuuuuuuuuuuu…
– Adică eu îmi fac griji pentru tine și tu mă iei în balon? Se ridicase cu perna-n mîini privindu-mă, cred, amenințător. Ridică perna și-mi dădu cu ea în cap. Nu am făcut vreun gest de apărare. A sta o clipă, a lăsat perna din mînă și a coborît pe mine sărutîndu-mă.
– Piciule, Piciule…
– Spune că mă iubești!
– Să te mint?

• art
• floreasca, patria mea