de voi când bateți apa-n piuă cu pretinsele drepturi ale omului ca să nu se vaccineze că-i intră bubuli-n creierul ăla de vată și marea lor libertate de-a vopsi moartea-n tricolorul cu care se-nfășoară la ‘venimente ecepționale, cum ar fi ciolanul cu fasole de întâi decembrie sau parada imbecilității pe care-o votăm zi de zi uitându-ne sticlele televizoarelor (mă rog, plastice) afirmând inepții cu seriozitatea unui lanț de wc. totul îmi e un soi de mămăligă nefiartă și pusă pe masă ca să ne ostoim fundurile care vorbesc mult prea mult.
mă lasă rece toate zvârcolirile voastre din față de la girafă sau de aiurea când aflu că acum cancerul e mefuzar adică împrăștiat în plămâni și-n carnea pe care a dus-o șaizeci și cinci de ani în bunătate, precum semințele de orișice aruncate de un semănător al dracului peste câmpul care n-are nicio vină în inocența lui.
mă lăsați rece…
da, da, nu-mi mai pasă dacă-mi spui că poezia aia am scris-o pentru like-uri sau pentru cine știe ce medalie olimpică de dat cu părerea și am șters-o apoi, deși mă durea, pentru că am simțit durerea din tine cum inundă pietrișul părculețului de pe calea victoriei, iar eu te iubesc imbecil de mult, încât nu mai am clipă în care să nu-ți văd silueta îmbrățișându-mă.
geaba, uhitto... blogdaproste... 