Despre iubire

– Hai!
– Ești nebună?
– N-am mai făcut-o într-o bibliotecă.
– Nici n-ai s-o faci!
– Serios?
Își descheia bluza cu flori mărunte cu galben, cu roși, cu maro și verde.
– Ai înnebunit?
– De loc. Vreau să mă fuți aici!
– Aoleu!
– Ce-i maică? Ție- rușine?
Își dezvelise sînii și-și pusese mîinile-n șold. Avea privirea jucăușă semn că nu se enervase, ba din contra, frica mea o distra la culme.
– Piciule…
– Da?
– Vino…
Își băgă mîinile hoațe pe sub tricoul meu negru mîngîindu-mă pe spate.
– Nu mai tremura, șopti ea sărutîndu-mă pe gît.
– Nu tremur.
– Dar de-abia vorbești.
– Păi măcar să nu facem zgomot.
– Aha, deci ai acceptat sarcina!
O apucai strîns de cap și o sărutai amarnic strivindu-i buzele ca în filmele cu macho și fete romantice ce se culcă cu bărbatul rău înainte de căsătorie și fug într-un final cînd ea îl aduce pe calea cea bună… Îi simțeam mîinile cum îmi coboară pantalonii. Nu pierdea timpul. Eu doar o sărutam rugîndu-mă să nu ne prindă nimeni, în capul meu defilînd scene cu penis captivus, salvări, anchete și alte bazaconii. Credeam că o să-nceapă să facă mișto de mine văzînd starea insuficientă a națiunii, dar Ata coborî pe pieptul meu, se ghemui și mă cuprinse cu gura ei caldă. Mă iubea, mă dorea atît de mult, mă gîndeam și rafturile s-au dizolvat, am culcat-o pe parchetul scîrțîitor, nu-mi mai păsa de nimic, smulgînd aproape, neîndemînatec, chiloții. Îmi veni în minte că avem noroc și e vară și n-are dresuri, dar am fugărit ideea asta sărutîndu-i țîțele, ridicîndu-i fusta și lăsîndu-mă-n ea ca-ntr-o izbăvire dorită. Eram parcă oceanul venind pe o plajă cu gust de alge, ritmic, ud, lent.
– Iubitule, îmi șopti ea și simții cum carnea țîșnește mai densă, mai mare, cotropitoare aș spune, adîncindu-se-n mai tare-n găoacea de carne ce pulsa.
Mă strîngea cu coapsele calde, dar nu îmi dicta cum să mă cobor în ea, deși pe spate îi simțeam tocurile mîngîindu-mă, lăsîndu-mă s-o descopăr, iar în capul meu se pregăteau simfonii și zboruri printre cuvinte. Mă agățasem de ea ca de o ultimă speranță și am explodat, ea strîngîndu-mă-n brațe și picioare. Am mai stat pe jos, cît să ne punem inimile la loc, eu m-am rostogolit într-o parte pînă am dat cu spatele de rafturi, de cărți. Ea a mai sta o clipă desfăcută, respirînd parcă sperma în adîncurile ei de pămînt. S-a adunat și s-a sculat în picioare încheindu-se la bluză. Chiloții și i-a pus în poșeta pe care nu și-o dăduse jos de pe umăr.
– Hai Piciule, hopa sus!
Zîmbea și ținea capul ușor într-o parte privindu-mă. M-am ridicat și mi-am pus la loc hainele.
– Cum a fost?
Tăceam. Mă uitam la ea și am sărutat-o pe gît. Am luat-o de umeri și ne-am îndreptat spre ieșire.
– Mai veniți pe la noi, se auzi glasul bibliotecarei căreia i-am uitat fața, dar trebuie să fi fost tînără după voce.
Ata rîdea total dezinvoltă.

• art
• despre iubire