printre prostiile

în general acceptate (dar doar ca enunț) ar fi nu contează cum arăți sufletul tău e cel mai bla dintre blablauri sau mintea ta este bla peste blablauri sau (cel mai parșiv) unde mi-a fost blablaure pentru că eu cred în cuvintele scoase pe gură de cei pentru care mor încet scheunând
tot așa ne place să dăm definiții sentințe sau promisiuni (mă rog e cam același lucru) scuipând blablauri care zac pe zidurile interioare cît marginea lumii care ne-acoperă țâșnitul din noroi
mă tot gândesc la asta de ieri de când ne-am întîlnit la cârciumă (tu nu erai desigur) și te-am întrebat de unde aș putea să fac rost de oarece înțelegere
am întrebat și ca de obicei n-ai răspuns doar mi-ai dat un zîmbet ca al pisicii de cheshire și ai dispărut nefiind vreodată

eu eram ca de obicei un blablaure

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.