mizeria ca cristalul

în perioada interbelică exista un jurnalist celebru în românia ce a lansat sloganul “şantajul şi etajul”. reţeta cumva ţinută la rece pe perioada comunistă a fost reiterată cu succes de douăzeci de ani încoace, iar corifeii ziaristicii româneşti au adus-o la o adevărată stare de operă de “artă”.

sonet

din cearcăn gol amiezi de ducă.
de-i iarba moartă un palat

sonet

iubito e un mort bizar
la discotecă-n galantar

ciot

miroase-a toamnă de cînd sunt
pamînturi vechi trecînd prin mine,

neatîrnarea de amănuntul gonflabil

nimeni nu va putea să şteargă anii cît voi fi fost atîrnat într-un cui pe culoarul dintre bucătărie şi sala de mese, unde lumina venea izbindu-se

de ziua mea

dacă stai sub un clop
din felii de gutui

ospătăria lu’ iancu

am cazat toate schiţele cu mîncare într-un nou blog pe care l-am botezet ospătăria lu’ iancu. de acum in colo uitaţivă după reţete şi altele pe coloana din stănga să vedeţi ce mai e nou pe acolo.

poftă bună:)

antonescu al 2-lea

traseul lui Ion Iliescu de la partidul comunist la cel al unui politician care a ajuns sa lupte pentru Constitutie si pluralism genereaza “optimism din punct de vedere antropologic” si este “un efort care merita salutat”

parcă-l văd pe ilici precum un sisif leninist împingînd timp de trei mandate constituţionale bolovanul capitalismului de gaşcă.

ţara caselor moi

aici în ţara caselor moi iubirea e mîloasă, grea ca o rană ce nu s-ar mai închide. poezia nu

ţara caselor moi

cumva simţi cînd amiezele se dizolvă-n galbenul amestecat cu nisipul de sub pleoape. ce ar fi fost